Problematica legată de calendarul Bisericesc (II) Dificultăţi bisericeşti - Ce e cu data Sfintelor Paşti?

H
otărât lucru, Biserica noastră e sortită să treacă prin tot felul de greutăţi. Sunt unele ridicate prin ames-teculpoliticii de partid în trebile ecleziastice; sunt altele provocate de penetraţiunea spiritului laic şi de pierdereasimţului tradiţiei şi al canonicităţii vieţii noastre biseri-ceşti. Dar sunt chestiuni cari nu au nici un fel de legăturăcu influenţa lăturalnică şi cari, dacă pricinuiesc greşeli, e pentru că nu au fost la timpul lor suficient studiate. O ase-meneaproblemă e cea a datei la care se vor sărbătoriSfintele Paşti în anul 1929. Nu credeam să avem prilejula ridica aşa de curând această ches-tiune. Ştiam că, în Sfântul Sinod, se pusese problema şi că la calculareaacestei date se iviseră dificultăţi.Dar mai ştiam că, tocmai pentru călucrurile nu erau clare pentru toatălumea, o hotărâre nu se luase; ches-tiuneaurmând a mai fi studiată.Când, iată că astăzi ni se comunică,din sursă absolut demnă de încre-dere, că data sărbătoririi SfintelorPaşti a fost definitiv fixată pentru 31 martie.31 martie? Cine a hotărât această dată imposibilă şi pentru ce motive? Sfintele Paşti la 31 martie însemneazăcă nu vom sărbători Învierea Domnului nici în aceeaşi cucatolicii, nici cu protestanţii, nici - ceea ce e încă mai grav- cu ceilalţi ortodocşi. Mai însemnează că vom sărbătoriPaştele înaintea paştilor evreieşti; ceea ce contravine în chip expres şi adevărului istoric, aşa cum este el înregistrat în Sfânta Evanghelie, şi hotărârii explicite a Sinodului dela Niceea ce stipulează că în nici un caz data Paştilor nuse poate fixa înainte de paştele evreieşti. Ni se răspundecă data de 31 martie e indicată de calculele ştiinţifice ale noului calendar; şi că, dacă am renunţa la ea, o altă datăindicată de aceleaşi calcule, după care, de altfel, serbeazăcelelalte Biserici Ortodoxe, ar fi aşa de târzie, încât PostulSfântului Petru nu ar dura decât trei zile...Să mai vorbim însă şi serios. Chestiunea calendaruluia făcut poporenilor noştri destul sânge rău. Agitaţia peaceastă temă, întreţinută precum ne amintim şi de, ires- ponsabilitatead-lui Goga, nu e nici astăzi terminată. De-fectuosşi neîndemânatic iniţiată, schimbarea calenda-ruluia fost, de bine de rău, acceptată mai mult prin scur-gereavremii. E cuminte să dăm agi-tatorilorun nou prilej - de data a-ceastaperfect fundat - pentru răsco-lireapatimilor?... Calculele ştiinţi-ficese opun? Noi, care ştim aproxi-mativcum se adună două numere,ne îngăduim a observa reprezentan-ţilor„ştiinţei” că şi celelalte bisericiortodoxe, care vor sărbători Înviereadupă paştile evreieşti, tot după cal-culeştiinţifice se conduc. Prin ur-mare, să înceteze pretenţiunile „ştiinţificilor”. Şi să ne gân-dimla alte lucruri mai însemnate. De pildă, la faptul căcreştinismul răsăritean, şi aşa destul de fărâmiţat, ar trebuisă evite prilejurile în care se rupe solidaritatea de manifes-tare. Mai mult spirit unificator nu strică, în orice caz; maiales astăzi - când renaşterea religioasă a Răsăritului tre-buiesă ducă la precizarea unei conştiinţe comune. Ce e defăcut? Nu o vom spune noi. Nu o vom spune, în orice caz, până când nu vom cerceta cu grijă problema. E sigur însăcă hotărârea Sfântului Sinod, care ridică atâtea dificultăţi,nu poate fi decât pripită. Să se ia chestiunea din nou în studiu şi în discuţiune. Şi să se convoace în toamnă o se-siuneextraordinară a Sfântului Sinod...Agitaţii pe tema calendarului
Un sătean din fundul Moldovei m-a cercetat acasă. Elîmi aducea o petiţie semnată de câteva sute de oameni, pecare eu trebuia să o prezint ministrului Cultelor şi prin care creştinii cer Ministerului să-i lase să-şi prăznuiascăsărbătorile după stilul vechi... Petiţia este tipărită. Ceeace însemnează că asemenea hârtii circulă pe o rază maiîntinsă în ţară. Mi se afirmă că acţiunea împotriva nouluicalendar are impunătoare proporţii. Treizeci de comunedin acel colţ de Moldovă nu mai merg la biserică pentrucă preoţii slujesc după noua orânduială a Sfântului Sinod.Unii din ei se duc dumi-nică, dar lucrează în zilelede sărbătoare după stilulnou. Alţii ocolesc bise-ricachiar în zilele de du-minicăpentru că... se cal-călegea. Asta însemneazăcă nici până astăzi operade lămurire a credincio-şilor, pe care am cerut-ostăruitor în urma neînde-mânaticeireforme a ca-lendaruluişi care, pe alocurea, a fost chiar iniţiată, nu şi-afăcut efectele...
Pentru liniştirea creştinilor
La Ministerul Cultelor, unde am fost să mă interesezde chestiunea agitaţiei pe tema calendarului - agitaţie pecare marea majoritate a publicului o socotea închisă - mis-a lămurit că asemenea petiţii, ca cea de care scriam în numărul de ieri şi prin care se cerea, nici mai mult nicimai puţin decât dreptul de a prăznui sărbătorile după ve-cheaaşezare - sunt cu zecile depuse la minister; iar sem-năturilesunt până acum mii. Pare-se prin aceasta că afir-maţiape care o făceam ieri asupra caracterului grav şigeneral al acestei agitaţii era fundată... Aşa fiind, noi tre-buiesă constatăm că, în faţa caracterului grav al acestorîntâmplări, cel puţin acum va trebui să se intervină de sus pentru a se drege ceea ce mai poate fi dres.Ce e de făcut e simplu. Mai întâi, trebuie anulat prin-cipalulmotiv concret de agitaţie: data serbării Paştelui în anul care vine. Omul purtător al petiţiei, de care vor-beam, se arăta foarte îngrijorat de faptul că aşezarea prăz-nuiriiSfintelor Paşti în 1929 reduce până la desfiinţarePostul Sfinţilor Petru şi Pavel. „Ne-a tăiat Postul SfinţilorApostoli, domnule profesor. Apoi, aşezare e asta, ori stri-carede lege?”... De ce se tem anume creştinii? De păcatulde a prăznui sărbătorile împărăteşti şi pomenirea sfinţilorBisericii în alte zile decât cele de până acum, presupuse caindicate de Biserica Dreptcredincioasă. Să presupunem un moment că teama lor ar fi fundată. Şi că, în adevăr,noul calendar ar fi o greşeală şi un păcat împotrivaOrtodoxiei...
Prin mărăcini
Iată, în sfârşit, că în cercurile oficiale s-a pornit zarvăîn jurul agitaţiei pe tema Pascaliei. Ministrul de Interne, pe drept cuvânt alarmat de tulburarea spiritelor, a luat iniţiativa unor consfătuiri la care au participat şi înalteleforuri bisericeşti. Se pare că intervenţia d-lui Mirto, sub-secretarde stat de la Interne, a avut succes. Căci măsura,elementar indicată, aceea a convocării Sfântului Sinod pen-trua se lua din nou în dezbatere problema (măsură pe ca-renu am încetat să o recomandăm chiar de a doua zi dupănefericita fixare a datei Paştilor, pe care dintru început amsocotit-o ca purtătoare de agitaţii) e pe cale a se în-făptui... Şi să cerem hotărât: Paştele la 5 mai!
Rătăcirea cea de pe urmă
Sorţii au căzut... Vom dovedi aci, în zilele următoare,că punctul de vedere ştiinţific în aşezarea Paştelor este oaberaţie, condamnată în chip lămurit de Predanie.Stă deasupra puterilor min-ţiisă înţelegem drumurileascunse ale lui Dumnezeu,care ne-atrimis aceastăgrea încercare. Dar e o da-torie a noastră, de mărtu-risitoriai Dreptei credinţe,să punem în faţa credin-cioşilor, în toată grozăvia ei,fapta care vesteşte deja dom-niaAntihristului. Ceea ceomeneşte a fost îngăduit, şi în putinţa noastră să facem, pentru împiedicarea acestei rătăciri, am făcut. Dacă binesau rău, ne va judeca Cel care singur poate sta Judecător peste oameni. De aci înainte, în monstruosul proces carese deschide, bietul glas omenesc trebuie să tacă. Pentru ca,cu atât mai vârtos, să poată vorbi Biserica cea Adevărată.
După hotărârea Sinodului
Este o convingere a mea, verificată statornic în ulti-miicâţiva ani, de când urmăresc zi de zi viaţa religioasăa ţării, că, pe calea pe care am apucat-o, mergem sigur lasugrumarea Bisericii lui Dumnezeu... Apoi, vedeţi, toc-maiaici e nodul problemei: motivele bisericeşti nu maicontează. Contează tot ce vreţi: politica, astronomia, adi-cătocmai elementele pe care chiriarhii nu sunt ţinuţi să lecunoască; numai punctul de vedere al Bisericii, nu...Acum se aleg oile curate de cele râioase; când se vavedea cine serbează Paştele cu papistaşii, şi cine cudreptcredincioşii. Orice prudenţă din partea ortodocşilore nelalocul ei: e vorba doară de credinţa noastră şi demântuirea noastră. Iar cine nu îndrăzneşte, împotriva tu-turorameninţărilor, şi primejdiilor, să depună mărturie pentru adevărata Biserică a lui Hristos e pierdut pentruvecie, laolaltă cu doctorii în filosofie adunaţi sus, în deal,ca să hotărască în lucruri pentru care nu au nici un fel deînţelegere. Fiecare să răspundă de azi înainte pentru păca-telelui. Judecata stă în mâna lui Dumnezeu! O aşteptăm.Pentru noi - şi pentru ceilalţi. Am spus, depunând măr-turiepentru credinţa adevăratului Dumnezeu. Desigur,lucrurile nu se vor opri aici. Antihristul e la treabă..