| BORstilvechi totul despre biserica de stil vechi din romania |
În această lună, în ziua a treisprezecea pomenirea Sfintei Muceniţe Achilina.
Aceasta a trăit în zilele împăratului Diocleţian, şi era din Vivlos, cetate a Palestinei, fiica unui mare şi strălucit bărbat, anume Eutolmie. Şi fiind botezată de Eutalie episcopul, şi ajungând în vârsta de 15 ani, trăgea şi întorcea spre credinţa în Hristos pe fetele cele ce erau de vârsta ei şi crescute împreună cu dânsa, şi le învăţa să se ferească de idoli. Dar a fost pârâtă la guvernatorul Ulosian de un oarecare Nicodim. Şi fiind adusă la întrebare, a mărturisit numele lui Hristos. Şi pentru aceea a fost bătută şi pătrunsă prin urechi cu ţepi de fier arse, atâta cât i-a dat şi sângele pe nari, şi i s-a încins tot capul de arsură; după aceea tăindu-i-se capul, s-a mutat către Domnul.
Şi se face pomenirea ei în sfânta sa mucenicie ce se află aproape de târgul ce este lângă zid.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Iacov, cel ce prin înşelăciune s-a închinat lui anticrist, adică diavolului.
Acest fericit Iacov, fiindcă a iubit pe Hristos, a urât lumea, şi a părăsit toată averea sa, fără a întrebuinţa ceva din aceasta. Însă după acestea, prin lucrarea urâtorului de om, diavolul, atâta s-a mândrit, încât a îndrăznit şi zicea: "Cine altul ştie mai bine decât mine mântuirea mea?" Pentru aceasta a întrebuinţat multe şi mari nevoinţe, însă fără întrebare de cei socotitori, după cum învaţă dumnezeieştii părinţi. Ci cu însăşi voia şi bună plăcerea sa, pentru aceasta a şi fost înşelat de către diavolul, căci venind la dânsul un înger viclean, adică un demon, prefăcut în chip de înger al luminii, i-a zis: "Curăţeşte-ţi chilia ta, şi să aprinzi candele şi făclii, şi să o afumi cu miruri şi tămâieri, bine împodobindu-te pe tine însuţi, pentru ca, plăcându-i nevoinţa ta, Hristos vine în noaptea aceasta pentru ca să-ţi dea multe daruri". Iar nepriceputul Iacov, prin mândrie fiind înşelat, a făcut toate acestea. Şi aşa a venit la el anticrist cu mărire şi nălucire multă, la miezul nopţii. Iar Iacov deschizând uşa chiliei sale s-a închinat lui; iar diavolul lovind pe Iacov în frunte, după dumnezeiască iconomie, n-a stat, ci s-a întors înapoi şi a fugit. A doua zi, dimineaţa, Iacov plângând a mers la un bătrân; iar bătrânul mai înainte de a auzi de la Iacov vreun cuvânt, a zis către el: "Fugi de aicea, căci ai fost batjocorit de satana". Deci după ce Iacov a plâns de ajuns şi s-a sfărâmat cu inima, atunci bătrânul certându-l mult şi sfătuindu-l, l-a trimis la viaţa de obşte, iar el ascultând, a mers la obşte şi a slujit la bucătărie şapte ani, cu multă smerenie şi ascultare; după aceea a şezut singur în chilie alţi şapte ani, lucrând lucrul mâinilor cu măsură, şi păzind canonul dat cu multă scumpătate. Şi aşa învăţând calea lui Dumnezeu cea fără amăgire, cu multă desluşire, s-a făcut făcător de minuni prea ales; şi aşa şi-a săvârşit viaţa sa, mutându-se către Domnul.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Trifilie, episcopul Lencusiei, în Cipru.
Sfântul Trifilie, Episcopul Leukosiei, s-a născut la Constantinopol şi a studiat în Beirut - Liban. Era foarte inteligent şi literat, cu toate acestea şi-a ales ca îndrumător un om fără educaţie dar de o sfinţenie rară, şi anume pe Sf. Spiridon al Trimitundei (prăznuit în 12 decembrie).
În vremea aceea, împăratul Constantin al II-lea (337-340) a căzut grav bolnav şi nefiind doctor care să-l poată ajuta, s-a întors la Dumnezeu pentru ajutor. În vis i-a apărut un înger care-l îndruma spre un grup de ierarhi, dintre care i-a arătat pe doi, spunând că numai prin ei se va putea vindeca.
Împăratul a dat imediat un edict prin care îi chema pe episcopi la adunare, printre ei fiind şi Sf. Spiridon, care împreună cu discipolul său, Sf. Trifilie s-au prezentat în faţa împăratului. Bolnavul i-a recunoscut îndată pe cei prin care avea să se vindece după cum i-a arătat îngerul. S-a închinat în faţa lor şi i-a rugat să se roage pentru sănătatea lui. Atunci Sf. Spiridon a pus mâna pe capul împăratului şi după ce s-a rugat acesta s-a însănătoşit.
Sf. Trifilie a fost impresionat de viaţa frumoasă de la palat, de figura impunătoare a împăratului şi de toate frumuseţile de-acolo, încât Sf. Spiridon l-a întrebat "De ce te minunezi?" Crezi că toate acestea îl fac pe împărat mai drept în faţa lui Dumnezeu?" Toţi aceştia, împăratul împreună cu demnitarii vor sta în faţa scaunului de judecată al lui Dumnezeu cu cei mai săraci laolaltă. Omul trebuie să caute binecuvântarea şi slava cerească."
La scurt timp, Sf. Trifilie a fost înscăunat Episcop al Leukosiei în Cipru şi îl vizita deseori pe Sf. Spiridon. Odată, au trecut împreună pe lângă nişte vii şi o grădină foarte frumoase şi pline de rod, numite Parimnos. Sf. Trifilie a fost din nou atras de aceste pământuri şi ar fi dorit să le exploreze mai îndeaproape. Sf. Spiridon, citindu-i gândurile l-a întrebat de ce îşi doreşte lucruri lumeşti şi efemere când omul ar trebui să-şi adune comori în cer şi pentru aceasta să se nevoiască. Astfel, prin rugăciunile mentorului său, Sf. Trifilie a mers pe calea desăvârşirii sale spirituale, dobândind milă, inimă curată, credinţă dreaptă şi nu în cele din urmă iubire, pe lângă alte virtuţi.
La un sinod al episcopilor care a avut loc în Cipru, părinţii l-au rugat pe Sf. Trifilie să le vorbească, cunoscută fiind erudiţia şi cultura acestuia. Alegând ca subiect vindecarea slăbănogului de către Mântuitorul Hristos (Marcu 2:11), în loc de "pătuţ" aşa cum apărea în sfânta scriptură, a spus "pat". Foarte nemulţumit de această omisiune a Sfântului Trifilie, Sf. Spiridon i s-a adresat dur, spunându-i: "Te crezi mai vrednic decât Cel care a spus "pătuţ" încât să te ruşinezi de cuvintele Lui ?, ieşind hotărât din biserică. Astfel, Sf. Trifilie a primit o lecţie de umilinţă, ca să nu mai fie niciodată mândru de erudiţia sa. Sf. Trifilie şi-a condus mai departe turma cu pricepere şi din moştenirea rămasă de la mama sa, acesta a construit mănăstirea de la Leukosia. Sfântul a plecat la ceruri la o vârstă foarte înaintată, prin anul 370.
Pelerinul rus Egumenul Daniel a văzut sfintele moaşte ale Sf. Trifilie în Cipru, la începutul sec. al XII-lea.
Tot în această zi, pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Ana şi cu fiul ei Ioan.
Sfânta Ana şi fiul ei, Sf. Ioan, au trăit în secolul al IX-lea. Ana era fiica diaconului bisericii Vlaherne din Constantinopol. După moartea soţului ei, sfânta şi-a luat straie bărbăteşti, schimbându-şi numele în Eftimie. Împreună cu fiul ei, Sf. Ioan, s-au nevoit în asceză într-una din mănăstirile din Bitinia, lângă Olimp.
Sf. Ana a murit la Constantinopol în anul 826. Ea mai este prăznuită şi în 29 octombrie.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Antipatru, episcopul Vostrilor, care cu pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Evloghie, patriarhul Antiohiei, care cu pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor zece mii de Mucenici, care de sabie s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Diodor cel din Emesa, care s-a săvârşit răstignit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
|
| <script type="text/javascript" src=" "></script> |
Ultimele subiecte | » Mărturii din vremuri de prigoană Minuni şi întâmplări din viaţa Sfântului Glicherie,istorisite de cei ce l-au cunoscut Joi Aug 01, 2013 3:45 am Scris de Admin» Problematica legată de calendarul Bisericesc (II) Dificultăţi bisericeşti - Ce e cu data Sfintelor Paşti?Joi Aug 01, 2013 3:43 am Scris de Admin» Ecumenismul, calea spre pierzare (X) Şcoala pariziană de „Ortodoxie” – Un laborator al falselor doctrine şi al ereziilorJoi Aug 01, 2013 3:41 am Scris de Admin» Domnia lui AntihristJoi Aug 01, 2013 3:34 am Scris de Admin» A doua venire a DomnuluiJoi Aug 01, 2013 3:29 am Scris de Admin» O minune înfricoşată a Sfântului Spiridon,care mustră inovaţia calendaristăJoi Aug 01, 2013 3:25 am Scris de Admin» site-ul nostru http://bisbrusturisv.ucoz.ro/Mier Aug 22, 2012 12:40 am Scris de Admin» YOUTUBE.....Vin Iul 20, 2012 11:48 pm Scris de Admin» Stil Vechi - Ectenia Mare - Sf. Glicherie (Slatioara) 2012Vin Iul 20, 2012 11:45 pm Scris de Admin |
Aprilie 2024 | Lun | Mar | Mier | Joi | Vin | Sam | Dum |
---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | | | | | | Calendar |
|
Structura | Copy and paste this on your web.
|
| | Introducerea calendarului Gregorian în uzul Bisericii Ortodoxe | |
| | Autor | Mesaj |
---|
Admin Admin
Mesaje : 260 Puncte : 795 Data de inscriere : 29/06/2011 Varsta : 27
| Subiect: Introducerea calendarului Gregorian în uzul Bisericii Ortodoxe Joi Iun 30, 2011 2:46 am | |
| În anul 1924, în urma conferinţei pan-ortodoxe de la Constantinopol din 1923, Biserica Ortodoxă Română (BOR) hotăra înlocuirea calendarului iulian declarat nu fără de lipsuri, cu calendarul gregorian. Hotărârile conferinţei de la Constantinopol au provocat disensiuni în urma cărora lumea ortodoxă s-a împărţit în două, pe de o parte - Biserica Ortodoxă Greacă, Română, Bulgară, Patriarhia Constantinopolului, a Alexandriei şi mai târziu a Antiohiei, care au acceptat noul calendar gregorian, şi, pe de altă parte - Biserica Ortodoxă Rusă, Sârbă şi părţi din Biserica Ortodoxă Greacă, Bulgară şi Română, Sf. Munte Athos şi Patriarhia Ierusalimului, care au păstrat calendarul iulian până astăzi. În România, din cauza divergenţelor de ordin canonic privind trecerea de la calendarul iulian la cel gregorian, în BOR s-a produs o schismă, care persistă şi astăzi după opt decenii. Ierarhii şi clerul Bisericii n-au căzut de acord, la vremea aceea, asupra canonicităţii schimbării calendarului bisericesc şi, ca urmare, o parte din ei au părăsit Biserica oficială, continuând să urmeze calendarul iulian. Între cele două Biserici Ortodoxe din România, au existat şi există încă disensiuni grave, rezultate din neînţelegerile din 1924, dar care în timp au căpătat noi dimensiuni, mult mai acute. Ne întrebăm cum este privită astăzi schisma care a provocat atâta durere şi suferinţă ? Ce ştie poporul român despre cei care şi astăzi păstrează calendarul iulian, numiţi cel mai adesea vechi calendarişti, de stil vechi, sau stilişti ? Ce cunoaşte lumea de azi despre Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România? În octombrie 1924, calendarul gregorian a fost introdus în uzul BOR de către primatul ei, Mitropolitul Miron Cristea, fiind primit de aproape întreaga comunitate ortodoxă. Cu toate acestea, preoţii şi călugării de la mănăstirile Neamţ, Secu, Sihăstria şi schiturile afiliate lor, precum şi maicile de la mănăstirile din Moldova, ca şi o parte dintre credincioşi, n-au vrut să primească schimbarea calendarului. Dintre aceştia s-a remarcat ieromonahul Glicherie Tănase, stareţul schitului Pocrov, care, împreună cu obştea sa, a refuzat să primească noul calendar, continuând să slujească după calendarul iulian. Timp de mai bine de un an de zile, lui şi călugărilor săi li s-a permis să rămână în schitul lor, după care au fost alungaţi. Ca urmare a prigonirii lor şi a interdicţiei de a urma calendarul iulian, cei care s-au împotrivit schimbării calendarului, în frunte cu ieromonahul Glicherie, au iniţiat o mişcare de rezistenţă, pentru a păstra rânduiala şi predania Sf. Părinţi, pe care o primiseră moştenire de la predecesorii lor. Urmând calendarul gregorian, Patriarhia Română, atât în 1926 cât şi în 1929, a sărbătorit Învierea Domnului, odată cu Biserica Catolică, rupând ciclul liturgic neîntrerupt de secole al tradiţiei ortodoxe. În anul 1929, patriarhul Miron (fost cleric greco-catolic), căruia i s-au alăturat alţi clerici, având sprijinul susţinut al prim-ministrului de atunci Iuliu Maniu (de religie greco-catolică), a determinat toate mitropoliile române să sărbătorească Paştele cu Biserica Catolică, fapt care a provocat o reacţie puternică în rândurile clerului român. Mitropolitul Gurie al Basarabiei l-a criticat deschis pe patriarhul Miron şi, ignorând hotărârea acestuia, a ordonat ca bisericile din jurisdicţia sa să sărbătorească Învierea Domnului odată cu celelalte Biserici Ortodoxe autocefale (de fapt cu întreaga lume ortodoxă, cu excepţia modernistei Biserici Ortodoxe a Finlandei). Acţiunea patriarhului Miron a scandalizat şi celelalte Biserici Ortodoxe, multe dintre acestea luând o poziţie dură faţă de acesta şi protestând. De asemenea, clerul ortodox rus din Bucureşti, a luat o poziţie puternic protestatară, ignorând hotărârea patriarhală şi sărbătorind Paştele potrivit rânduielilor canonice tradiţionale. Sărbătorirea necanonică şi neortodoxă a Învierii Domnului odată cu latinii a întristat profund clerul şi credincioşii români, mulţi dintre ei întorcându-se la calendarul iulian. | |
| | | | Introducerea calendarului Gregorian în uzul Bisericii Ortodoxe | |
|
Subiecte similare | |
|
| Permisiunile acestui forum: | Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
| |
| |
| |
|